"Cele şapte minuni ale lumii antice" este o listă
bine-cunoscută a şapte edificii din antichitate. Lista era în principal un ghid
turistic pentru călătorii din lumea antică ce voiau să vadă cele mai cunoscute
destinaţii din acea perioadă. Cea mai veche versiune cunoscută a listei îi
aparţine lui Antipater din Sidon şi a fost elaborată în secolul al II-lea
î.Hr.; se pare că se bazează pe ghidurile populare printre călătorii eleni şi
cuprinde doar clădiri din jurul Mării Mediterane unde siguranţa călătoriilor
era oarecum asigurată. Cele şapte minuni erau considerate minuni deoarece erau
printre cele mai populare destinaţii; încă din 1600 î.Hr. turiştii au zgâriat
inscripţii pe Sfinxul avea deja o mie de ani). Toate minunile erau construcţii
antropice; destinaţiile naturale nu erau incluse, nefiind populare.
|
două mari construcţii nu au fost considerate
minuni ale lumii antice, menţionându-se cinci monumente greceşti: Templul
zeiţei Artemis din Efes, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos, Farul din
Alexandria, la care s-au mai adăugat Marea Piramidă din Giza şi Grădinile
suspendate ale Semiramidei din Babilon.
Nu a fost mentionat nici Zidul Chinezesc, care în timpul împaratului Qin Huangdi (259-240 î.Hr.) avea o lungime, peste munţi şi văi, de aproape 4000 km, iar în primele secole ale erei noastre de peste 6000 km.
Cele Sapte Minuni ale Lumii sunt: