Taj Mahalul este un monument în Agra, India. A fost comisionat de împăratul Shah Jahan ca un mausoleum pentru sotia sa, Mumtaz Mahal. Clădirea a fost construită între 1630 şi 1653.
În 1983, Taj Mahalul a devenit parte din patrimoniul mondial UNESCO şi rămâne astăzi printre cele mai vizitate şi faimoase monumente din lume.
Odată capitală a Imperiului Mogul (sec. 16-18), Agra se află la o oră şi jumătate de mers cu trenul expres din New Delhi. Turişti din întreaga lume vizitează zona, dar nu pentru ruinele fortăreţei construite de acest imperiu, ci pentru a vedea cu ochii lor Taj Mahal-ul. El este cel mai faimos monument din India, magnific templu ce aminteşte lumii bogata civilizaţie a unei ţări care a fost treptat înghiţită de industrializare. Taj Mahal-ul este cu adevărat cel mai bine păstrat monument-mormânt din lume. Poetul englez Edwin Arnold îl descria ca fiind "nu un monument de arhitectură ci dragostea unui împărat încrustată în piatră". Este amplasat pe malul râului Yamuna, care servea ca mijloc de apărare a Fortăreţei de la Agra, centru al Imperiului Mogul până la mutarea capitalei la Delhi în 1637.
În 1983, Taj Mahalul a devenit parte din patrimoniul mondial UNESCO şi rămâne astăzi printre cele mai vizitate şi faimoase monumente din lume.
Odată capitală a Imperiului Mogul (sec. 16-18), Agra se află la o oră şi jumătate de mers cu trenul expres din New Delhi. Turişti din întreaga lume vizitează zona, dar nu pentru ruinele fortăreţei construite de acest imperiu, ci pentru a vedea cu ochii lor Taj Mahal-ul. El este cel mai faimos monument din India, magnific templu ce aminteşte lumii bogata civilizaţie a unei ţări care a fost treptat înghiţită de industrializare. Taj Mahal-ul este cu adevărat cel mai bine păstrat monument-mormânt din lume. Poetul englez Edwin Arnold îl descria ca fiind "nu un monument de arhitectură ci dragostea unui împărat încrustată în piatră". Este amplasat pe malul râului Yamuna, care servea ca mijloc de apărare a Fortăreţei de la Agra, centru al Imperiului Mogul până la mutarea capitalei la Delhi în 1637.
Taj Mahal-ul a fost construit de al cincilea împărat mogul, Shah Jahan,
în memoria celei de-a doua soţii Mumtaz Mahal, prinţesa persană
musulmană. Împărăteasa a murit după naşterea celui de-al 14-lea copil,
alături de soţul său, în timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor
din Burhanpur.
|  |
Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat încât părul
i-a albit în numai câteva luni. Înainte de ultima suflare Mumtaz l-a
rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un mormânt, să se
recăsătorească, sa-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormântul la
aniversare. Şahul a pierdut la decesul soţiei sale nu numai o
consoartă, ci şi un abil şi inteligent sfetnic politic. Aşa a jurat
împăratul că va construi un edificiu funerar mareţ şi fără egal în lume. Construcţia
Taj Mahal-ului a demarat în 1631 şi a durat 22 de ani. Se spune ca 20
de mii de oameni ar fi fost trimisi sa munceasca aici. Materialele erau
aduse din intreaga Indie si din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei
"flote" ce numara 1000 de elefanti. Proiectat de arhitectul iranian
Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Cladirea
"rasare" din peisajul roscat, asezata fiind pe o terasa de marmura alba
care pune in evidenta uriasul dom si cele patru minarete. Ansamblul
inchide in interior o gradina deosebit de frumoasa cu fantani arteziene
iar aleea principala, care porneste de la intrarea impozanta, este
strajuita de arbori ornamentali. Complexul mai cuprinde in afara
de palatul propriu zis si doua moschei construite in acelasi stil
inconfundabil. Inauntrul domului se afla sicriul imparatesei incrustat
cu pietre pretioase. Atat de stralucitoare sunt interioarele incat au
fost descrise ca fiind "proiectate de uriasi si finisate de bijutieri".
Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul
imparatului care a fost construit alaturi de cel a reginei, cativa ani
mai tarziu. Aceeasi marmura este intalnita si in camera mortuara, care
prezinta sculpturi cu modele florale. Cu toate ca este un mormant, este
adevarat - deosebit, pluteste intre cer si pamant cu formele lui
simetrice perfecte si cu gradinile din jur reflectandu-se in oglinda
lacului imprejmuitor. In fata acestor minuni, turistii raman realmente
gura casca.
 | Monument al dragostei trainice, Taj Mahalul are
multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grabiti. Baza
rectangulata a cladirii este ea insasi un simbol. Poarta principala se
aseamana unui val, pe care femeile Indiei il poarta in noaptea nuntii.
Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund intru totul legendei,
poeziei si
|
romantismului despre care Rabindranath Tagore obisnuia sa
spuna ca este "o lacrima pe obrazul timpului". Culorile ansamblului se
schimba de la ora la ora si de la anotimp la anotimp asa incat Taj
Mahalul si mormantul pe care il gazduieste nu sunt niciodata la fel.
Ca o bijuterie straluceste Taj-ul in lumina lunii, captata de nenumaratele pietre pretioase incrustate in marmura. La rasarit intreg ansamblu pare roz, iara seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune ca este simbolul starii de spirit a femeilor. Imparatul intentiona sa construiasca pe celalalt mal al raului o replica a monumentului din marmura neagra si un pod. Din pacate pentru el si pentru posteritate, care ar fi avut ocazia sa vada un monument unic, totul s-a rezumat la un plan grandios. In vremurile de demult, existau aici usi de argint, iar in interior era amplasat un grilaj de aur masiv si o textura de perle direct pe lespedea funerara. Acestea au fost furate.
Cladirea este situata intr-un decor natural si comunica cu exteriorul printr-o poarta inalta si masiva, care este simbolul clar al intrarii in paradis. Aceasta era fabricata din argint masiv si nituita cu cuie de argint, insa, din cauza ca era foarte grea, s-a scufundat. A fost inlocuita cu una din alama, mult mai usoara.
Imparatul s-a stins din viata fara sa-si vada visul implinit dar a reusit sa implineasca primele doua dorinte ale sotiei sale.
Potrivit legendei, sahul Iehan a intentionat sa construiasca pentru el insusi un monument similar, dar ca acesta ar fi urmat sa fie construit din marmura neagra pe malul celalalt al raului Jumma.
Soarta, insa, i-a fost potrivnica: fiul sau, Aurangzeb, s-a autoproclamat rege in anul 1658 si l-a mentinut in captivitate in fortul de la Agra timp de noua ani, sub forma de arest la domiciliu.
Tragedia survine aici: din interiorul fortului, fostul imparata mogul avea in departartare privelistea si, totdata, perspectiva Taj Mahalului.
Desi iubire puternica pentru sotia calauzitoare de vieti, nu a incetat nici chiar in momentul mortii sotului iubit, totusi soarta le-a mai pregatit inca ceva celor doi, Tay Mahal-ul se schimba din cauza poluarii, acesta îşi schimbă culoarea, în galben, din cauza poluării şi în pofida restricţiilor impuse activităţilor industriale şi circulaţiei rutiere. Pentru conservarea monumentului, Curtea Supremă indiană a ordonat în urmă cu zece ani închiderea sau mutarea turnătoriilor, cărămidăriilor şi sticlăriilor din apropierea Taj Mahal-ului, situat la Agra, în nordul ţării. Numai vehiculele electrice sunt autorizate în apropierea mormântului, iar calitatea aerului este măsurată regulat.
'Cu toate acestea, depunerea de particule de materie în suspensie pe marmura albă a Taj Mahal-ului îi dă o tentă galbenă la suprafaţă, potrivit unui raport parlamentar ale cărui concluzii au fost publicate marţi de ziarul Times of India. Comisia recomandă aplicarea unui tratament pe bază de argilă pe faţada monumentului, aşa cum s-a mai făcut deja în trecut.
Ca o bijuterie straluceste Taj-ul in lumina lunii, captata de nenumaratele pietre pretioase incrustate in marmura. La rasarit intreg ansamblu pare roz, iara seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune ca este simbolul starii de spirit a femeilor. Imparatul intentiona sa construiasca pe celalalt mal al raului o replica a monumentului din marmura neagra si un pod. Din pacate pentru el si pentru posteritate, care ar fi avut ocazia sa vada un monument unic, totul s-a rezumat la un plan grandios. In vremurile de demult, existau aici usi de argint, iar in interior era amplasat un grilaj de aur masiv si o textura de perle direct pe lespedea funerara. Acestea au fost furate.
Cladirea este situata intr-un decor natural si comunica cu exteriorul printr-o poarta inalta si masiva, care este simbolul clar al intrarii in paradis. Aceasta era fabricata din argint masiv si nituita cu cuie de argint, insa, din cauza ca era foarte grea, s-a scufundat. A fost inlocuita cu una din alama, mult mai usoara.
Imparatul s-a stins din viata fara sa-si vada visul implinit dar a reusit sa implineasca primele doua dorinte ale sotiei sale.
Potrivit legendei, sahul Iehan a intentionat sa construiasca pentru el insusi un monument similar, dar ca acesta ar fi urmat sa fie construit din marmura neagra pe malul celalalt al raului Jumma.
Soarta, insa, i-a fost potrivnica: fiul sau, Aurangzeb, s-a autoproclamat rege in anul 1658 si l-a mentinut in captivitate in fortul de la Agra timp de noua ani, sub forma de arest la domiciliu.
Tragedia survine aici: din interiorul fortului, fostul imparata mogul avea in departartare privelistea si, totdata, perspectiva Taj Mahalului.
Desi iubire puternica pentru sotia calauzitoare de vieti, nu a incetat nici chiar in momentul mortii sotului iubit, totusi soarta le-a mai pregatit inca ceva celor doi, Tay Mahal-ul se schimba din cauza poluarii, acesta îşi schimbă culoarea, în galben, din cauza poluării şi în pofida restricţiilor impuse activităţilor industriale şi circulaţiei rutiere. Pentru conservarea monumentului, Curtea Supremă indiană a ordonat în urmă cu zece ani închiderea sau mutarea turnătoriilor, cărămidăriilor şi sticlăriilor din apropierea Taj Mahal-ului, situat la Agra, în nordul ţării. Numai vehiculele electrice sunt autorizate în apropierea mormântului, iar calitatea aerului este măsurată regulat.
'Cu toate acestea, depunerea de particule de materie în suspensie pe marmura albă a Taj Mahal-ului îi dă o tentă galbenă la suprafaţă, potrivit unui raport parlamentar ale cărui concluzii au fost publicate marţi de ziarul Times of India. Comisia recomandă aplicarea unui tratament pe bază de argilă pe faţada monumentului, aşa cum s-a mai făcut deja în trecut.
